Rimetea – o calatorie in timp << Turist Rural

Toamna este sezonul perfect pentru o vizita in satul Rimetea, locul unde timpul a ramas in loc si unde turismul e la el acasa. Desi populat inca din perioada romana, satul a fost atestat in 1257 sub numele de Torocko, si are la origine colonisti austrieci, germani si secui. Potriviti recensamantului din 2002 populatia majoritara este de etnie maghiara (1059) dintr-un total de 1213 locuitori.
Principala ocupatia a localnicilor  a fost mineritul (in special cupru si fier), dar odata cu epuizare minereului au devenit constienti de importanta turismului in satul lor.

Amplasat la poalele Pietrei Secuiului (Muntii Trascau), se afla la 7 km de localitatea Buru (Valea Ariesului) si 24 km de Aiud.
Majoritatea constructiilor sunt din zidarie de caramida, zugravite in alb cu porti inalte de lemn si obloane verzi.
Satul a beneficiat de un proiect de restaurare, iar constructiile noi sunt permise doar daca respecta arhitectura satului.
Gradul ridicat de conservare si linistea specifica zonei rurale, ofera turistului o senzatie de neuitat.

In centrul satului se inalta impunator Biserica fotificata consruita in sec. XVII fiind cea mai inalta cladire din zona, amplasata in imediata apropiere a pietei cu izvor.
In jurul anului 1949 a inceput colectionarea obiectelor muzeistice, iar in 1952 a fost deschis Muzeul Etnografic Rimetea avand un patrimoniu de peste 2500 de piese, organizate într-o expozitie care ocupa cinci sali din cladirea Consiliului Local.
Un alt obiectiv turistic important este Cetatea Coltesti (Torockóvár), la 5 km de Rimetea, construita de la sfarsitul sec. XIII de catre nobilul Thoroczkay din satul vecin Coltesti.

Pe langa agroturism si turismul cultural, in zona se practica drumetiile, parapanta si escalada si alpinism. Piatra Secuiului (cunoscuta sub numele de Coltii Trascaului)  are un potential enorm pentru catarat si este in curs de amenajare. Mai multe detalii despre zona de catarare gasiti aici.

Va recomand camparea la baza satului dar daca doriti cazare la pensiunile din sat gasiti mai multe informatii aici.

Cheile Tureni – Escalada la 30 de minute de Cluj << Turist Rural

Pentru pasionatii de escalada sportiva din Cluj, Cheile Tureni (sau Cheile Turului) reprezinta un „poligon” in care te poti antrena pe trasee de dimensiuni mici de toate gradele (de la 4 la 9).

Ascunse intre Turda si Tureni, la 23 km de Cluj Napoca, cheile ofera un peisaj uimitor celui care le viziteaza si impresioneaza prin salbaticia si multitudinea florei si faunei. Cu o lungime de 1800 m si cu pereti inalti de 100 -150 m, gazduieste o multitudine de forme carstice.  Cheile Tureni au fost declarate rezervatie naturala si parc arheologic conform Hotararii Prefecturii Judetului Cluj, publicata in Monitorul Oficial nr. 3/1993.

Defileul sapat de Paraul Racilor nu este amenajat cu poduri si marcat foarte prost (sau deloc) iar vegetatia abundenta face dificila traversarea acestuia. Fiind pozitionat in aval de localitatea Tureni, defileul este plin de gunoaie (cel mai probabil aruncate de localnici).

Desi un loc edilic in timpul saptamanii, in weekend linistea perturbata doar de turmele de oi este sparta de cei pasionati de gratar si de muzica (de cele mai multe ori proasta).

Pentru cataratori, se indentifica 4 zone de escalada: Cascada Mare, Popa Tiganilor, Ghicenghe si Tancurilor, cea din urma fiind cea mai frecventata. Traseele au asigurari relativ bune in principal pe spituri si ancore chimice cu topuri stabile.

Pentru mai multe informatii despre zonele de escalada si topo pentru Cheile Tureni: http://amunteanu.go.ro/escalada.html

Week-end de 1 Mai << Turist Rural

Pentru ca vacanta de 1 mai a fost scurta, ne-am gandit sa o petrecem intr-o locatie cat mai apropiata de Cluj. Cheile Aiudului mi-a parut o alegere buna, asa ca am pornit sambata spre Aiud, cu intentia de a vizita mai intai orasul. Poate multi dinte voi, cand ati trecut prin Aiud ati fost impresionati de cetatea impunatoare din centrul orasului. La fel am fost si eu.  Am ajuns la cetate aproape de ora 12.30, cu speranta de a vizita si Muzeul de Istorie adapostit in partea vestica a cetatii.   Bineinteles, programul de vizita era pana la ora 13, dar deja era pus lacatul pe usa muzeului, asa ca am inceput sa ne aventuram prin cetate, fiind liberi sa facem ce vrem in lispa unei persoane la poarta cetatii. Cetatea arata deplorabil, turnurile sunt distruse iar in curtea cetatii cresc buruienile mai ceva ca pe imas. 
Nici Biserica Reformata din cardul cetatii nu arata mai bine, peretii interiori fiind decojiti. In plus, daca nu te informezi dinainte, risti sa nu sti mai nimic despre constructiile din cadrul acesteia, din lipsa unor panouri informative. In concluzie este trist sa vezi cum a ajuns una din cele mai vechi cetatii ale Transilvaniei, obiectiv care odata renovat ar avea parte de un flux considerabil de turisti. Vorba unei amice “Ce rost are sa fi turist in Romania? Mai mult iti faci nervi!”. Noroc cu Cheile Adiudului, care desi erau pline de domni “educati” care faceau gratar si ascultau muzica cantata de o etnie de la noi, au fost impresionante si ne-au oferit o zona de escalada buna, si o relaxare pe masura.

P.S.: Daca va ganditi sa mergeti in Cheile Aiudului sa va asteptati la un drum “de aventura” care desi are doar 14 km este parcurs in aproximativ 30 de minute.